Pe 25 noiembrie 2025, în cea mai mare cameră curată din complexul NASA Goddard Space Flight Center din Maryland, doi tehnicieni în combinezoane albe și ochelari de protecție au executat unul dintre cele mai delicate și mai importante gesturi din istoria recentă a astronomiei: au unit cele două segmente principale ale Telescopului Spațial Nancy Grace Roman. O procedură care a durat ore întregi, executată cu precizie de ceasornicar, care a marcat finalizarea construcției celui mai așteptat observator spațial din ultima decadă.
„Suntem pe pragul unor descoperiri de neimaginat”, a declarat Julie McEnery, omul de știință senior al misiunii la NASA Goddard. „În primii cinci ani ai misiunii, se estimează că va dezvălui mai mult de 100.000 de lumi îndepărtate, sute de milioane de stele și miliarde de galaxii.”
Acum, telescopul complet asamblat trece prin faza finală de testare la Goddard înainte de a fi transportat la Kennedy Space Center din Florida pentru pregătirile de lansare din vara lui 2026. Dacă totul merge conform planului, toamna lui 2026 va aduce pe orbita L2 – la 1,5 milioane de kilometri de Pământ – ochiul cosmic care va rescrie astronomia pentru decenii înainte.
Aceasta este povestea lui Roman – ce este, ce va face și de ce ar trebui să ești entuziasmat.
Cine a Fost Nancy Grace Roman?
Înainte de orice altceva, telescopul merită să fie înțeles prin prisma femeii al cărei nume îl poartă.
Nancy Grace Roman (1925–2018) a obținut doctoratul în astronomie de la Universitatea din Chicago în 1949, la o vreme când femeile în știință erau o raritate. A cercetat stele, s-a afirmat în radioastronomie și în 1959 a intrat în NASA ca primul său executive de sex feminin. Câțiva ani mai târziu, a devenit primul astronom-șef al agenției spațiale americane.
Dar contribuția ei cea mai durabilă a fost să transforme dintr-o idee îndrăzneață ceea ce ulterior a devenit Telescopul Spațial Hubble. Ea a luptat timp de ani de zile pentru ca NASA să ia în serios conceptul unui telescop orbital, a construit coalițiile politice și bugetare necesare și a supravegheat proiectarea programului. Fără Nancy Grace Roman, poate că nu am fi avut Hubble.
Este poetic și absolut meritat că cel mai ambițios succesor al lui Hubble îi poartă numele.
Ce Este Telescopul Roman? Specificații Care Lasă Fără Cuvinte
Pe hârtie, Roman pare similar cu Hubble: oglindă principală de 2,4 metri diametru, identică cu cea a legendarului său predecesor. Dar aceasta este singura asemănare superficială. În rest, Roman este o cu totul altă bestie.
Instrumentul Principal: Wide Field Instrument (WFI)
Inima misiunii este Wide Field Instrument – o cameră infraroșie de 300 de megapixeli cu un câmp de vedere de 100 de ori mai mare decât cel al camerei infraroșii a lui Hubble. Nu cu 10% mai mare. Nu de două ori mai mare. De o sută de ori mai mare.
În timp ce o observație similară a lui Roman ar fi la fel de clară ca cea a lui Hubble și ar vedea la fel de departe în timp, aceasta ar putea dezvălui o zonă de 300 de ori mai mare, oferind o perspectivă mult mai amplă asupra cosmosului.
Practic: o singură fotografie Roman acoperă același cer ca 100 de fotografii Hubble alăturate. Ceea ce Hubble ar fotografia în ani de zile, Roman poate captura în zile.
WFI este echipat cu opt filtre de imagine și un spectrograf, permițând nu doar fotografierea, ci și analiza chimică și cinematică a obiectelor observate.
Instrumentul Secundar: Coronagraful (CGI)
Al doilea instrument al lui Roman este Coronagraph Instrument – o tehnologie de demonstrație construită de JPL (Jet Propulsion Laboratory) care blochează lumina directă a unei stele pentru a face vizibile planetele mult mai slabe care orbitează în jurul ei.
Coronagraful urmărește să fotografieze lumi și discuri de praf în jurul stelelor apropiate în lumină vizibilă, pentru a ajuta oamenii de știință să vadă lumi gigantice mai bătrâne, mai reci și în orbite mai apropiate decât ceea ce imagistica directă a dezvăluit până acum.
Este o tehnologie de test – nu un instrument la capacitate deplină – dar dacă funcționează conform așteptărilor, va pavimenta drumul pentru generații viitoare de telescoape capabile să facă spectroscopia atmosferilor exoplanetare direct, în căutarea semnăturilor chimice ale vieții.
Orbita și Durata Misiunii
Roman va orbita în jurul punctului L2 al sistemului Soare-Pământ – același punct de echilibru gravitațional ocupat și de JWST, la 1,5 milioane de kilometri de Pământ în direcția opusă Soarelui. Această locație asigură stabilitate termică, un câmp de vedere liber de interferențele Pământului și comunicații continue.
Misiunea are o durată de cinci ani, cu o misiune primară care constă din trei survey-uri principale ce vor ocupa 75% din timp. Spre deosebire de JWST, Roman nu depinde de lichide criogenice pentru răcire, deci nu riscă să rămână „fără combustibil de răcire” – limitarea sa este doar combustibilul de manevră.
Lansarea: Toamnă 2026 sau Mai 2027?
Misiunea este planificată să lanseze cel târziu în mai 2027, dar echipa este pe drumul cel bun pentru o lansare cât mai devreme ca toamna anului 2026.
Racheta care va trimite Roman în cosmos este un SpaceX Falcon Heavy – același vehicul care a lansat telescopul JWST spre L2. Contractul NASA cu SpaceX prevede că racheta trebuie să fie pregătită până în octombrie 2026.
Roman va lansa la sfârșitul lui 2026, cu produse de date disponibile public la începutul lui 2027.
Aceasta înseamnă că, dacă totul merge conform planului, la prima jumătate a lui 2027 comunitatea astronomică mondială va putea începe să lucreze cu primele seturi reale de date. Roman ar putea să devanseze JWST cu un an față de planificarea inițială – o performanță remarcabilă pentru un proiect de această amploare.
Cele Trei Mari Misiuni Știintifice ale lui Roman
1. High-Latitude Wide-Area Survey – Harta Materiei Întunecate
High-Latitude Wide-Area Survey va combina puterea imagisticii și spectroscopiei pentru a dezvălui mai mult de un miliard de galaxii răspândite pe o vast porțiune de spațiu și timp. Astronomii vor urmări evoluția universului pentru a sonda materia întunecată și vor trasa formarea galaxiilor și a aglomerărilor de galaxii de-a lungul timpului.
Aceasta este misiunea cosmologică principală a lui Roman. Prin fotografierea unui miliard de galaxii și analiza formei, distribuției și culorii lor, Roman va putea cartografia distribuția 3D a materiei întunecate în univers cu o precizie fără precedent.
Metoda se numește lentilare gravitațională slabă – materia întunecată, deși invizibilă, deformează traiectoria luminii, distorsionând subtil imaginile galaxiilor din fundal. Analizând statistic formele a unui miliard de galaxii, Roman va putea detecta aceste distorsiuni minuscule și va reconstrui harta „scheletului invizibil” al universului.
2. High-Latitude Time-Domain Survey – Vânătoarea de Supernove și Energie Întunecată
High-Latitude Time-Domain Survey va sonda universul nostru dinamic prin observarea repetată a aceleiași regiuni a cosmosului.
Prin revenirea constantă la același câmp ceresc, Roman va detecta mii de supernove de tip Ia – explozii stelare de luminozitate standardizată care servesc drept „lumânări standard” pentru măsurarea distanțelor cosmice. Cu un catalog masiv de supernove de la distanțe și epoci cosmice variate, oamenii de știință vor putea trasa cu precizie rata de expansiune a universului de-a lungul timpului și vor testa diferite modele ale energiei întunecate.
Energia întunecată – forța misterioasă responsabilă pentru accelerarea expansiunii cosmice – reprezintă 68% din conținutul universului. Roman este cel mai bun instrument pe care l-a construit vreodată omenirea pentru a înțelege ce anume este.
3. Galactic Bulge Time-Domain Survey – Vânătoarea de Exoplanete
Wide Field Instrument va scana Calea Lactee pentru exoplanete, planete care orbitează stele îndepărtate. De-a lungul ultimilor 30 de ani, de la începutul anilor 1990 până acum, am descoperit mai mult de 5.000 de exoplanete. Telescopul Spațial Nancy Grace Roman este așteptat să crească acest număr la aproximativ 100.000 de exoplanete în următorii cinci ani.
Metoda principală a lui Roman pentru detectarea exoplanetelor nu este tranzitul (ca Kepler sau TESS), ci microlentilarea gravitațională – un fenomen în care o planetă din prim-plan amplifică temporar lumina unei stele de fundal pe măsură ce trece prin față. Această metodă este sensibilă la planete care orbitează la distanțe mari față de steaua lor – exact zona oarbă a tranzitului – și funcționează chiar și pentru planete libere, care nu orbitează nicio stea.
Rezultatul va fi o statistică a populației planetare din Calea Lactee de o comprehensivitate de neimaginat: cât de comune sunt planetele în funcție de dimensiune, masă, orbită și tip de stea. Un recensământ complet al lumilor din galaxia noastră.
Roman vs. Hubble vs. JWST: Unde se Încadrează?
Aceasta este întrebarea legitimă pe care orice pasionat de astronomie o pune. Avem deja Hubble (34 de ani în spațiu) și JWST (operațional din 2022). De ce mai avem nevoie de Roman?
Hubble: Portretistul Maestru
Hubble excelează la observații profunde și detaliate ale obiectelor individuale. Imaginile sale iconice sunt portrete extraordinare ale unor galaxii, nebulase sau sisteme solare în formare. Câmpul său de vedere este mic, dar rezoluția și profunzimea sunt remarcabile. Hubble este un telescop de precizie artistică.
Limitare: Nu poate face survey-uri mari. Câmpul de vedere minuscul înseamnă că ar necesita sute de ani pentru a fotografia tot cerul explorat de Roman în 5 ani.
JWST: Arheologul Cosmic
JWST vede în infraroșul profund, penetrând nori de praf cosmic și observând cele mai îndepărtate și mai vechi galaxii din univers. Rezoluția sa este incomparabilă, iar sensibilitatea – de un factor de 100 față de Hubble la lungimi de undă infraroșii. JWST este un telescop de profunzime și detaliu extremă.
Limitare: Câmpul de vedere este la fel de mic ca al lui Hubble. JWST studiază obiecte individuale în detaliu infinit, dar nu poate face statistici pe miliarde de galaxii.
Roman: Statisticianul Cosmic
Roman are câmpul de vedere de 100 de ori mai mare decât Hubble și o rezoluție comparabilă. Nu merge atât de adânc ca JWST la obiecte individuale, dar poate fotografia suprafețe de cer de o mie de ori mai mari în același timp. Roman este telescopul de recensámânt cosmic, de statistici și de variabilitate temporală.
Analogia perfectă: JWST este medicul specialist care face un RMN detaliat al unui organ. Roman este sistemul de monitorizare care urmărește sănătatea a un miliard de pacienți simultan.
Cele trei telescoape sunt complementare, nu competitive. Roman va identifica obiectele interesante în număr masiv; JWST și Hubble le vor studia în detaliu.
Ce Vom Descoperi: Așteptările Oamenilor de Știință
Exoplanete Potențial Locuibile
Se estimează că în primii cinci ani, Roman va dezvălui mai mult de 100.000 de lumi îndepărtate, sute de milioane de stele și miliarde de galaxii.
Dintre aceste 100.000 de exoplanete noi, statisticile sugerează că mii vor fi în zona locuibilă a stelelor lor – distanța la care apa lichidă poate exista la suprafață. Roman nu va putea analiza atmosferile acestor planete – aceasta este treaba JWST și a viitoarelor instrumente – dar va furniza lista completă a candidaților cei mai promițători pentru investigații ulterioare.
Găuri Negre Rătăcitoare
Prin microlentilarea gravitațională, Roman va detecta și găuri negre solitare – obiecte nevăzute direct, fără stele în jurul lor, care se dezvăluie doar prin efectul lor gravitațional asupra luminii din fundal. Se estimează că galaxia noastră conține sute de milioane de astfel de găuri negre „fantomă” pe care nu le-am putut detecta niciodată. Roman va face recensământul lor.
Supernove și Istoria Expansiunii Cosmice
Mii de supernove de tip Ia la distanțe cosmice variate vor permite testarea precisă a modelelor de energie întunecată. Dacă energia întunecată este o constantă cosmologică (modelul standard), sau dacă variază în timp și spațiu (modele alternative) – Roman ar putea furniza dovezile decisive.
Structura Căii Lactee
Survey-ul bulbului galactic va dezvălui sute de milioane de stele din inima galaxiei noastre, permițând reconstrucția istoriei formării stelare a Căii Lactee cu o precizie de neimaginat anterior.
Curiozități: Fapte care te Vor Impresiona
Roman are aceeași oglindă ca Hubble, dar cu o vedere de 100 de ori mai largă. Cum? Oglinda lui Hubble are o distanță focală mai lungă, optimizând rezoluția pe câmp mic. Oglinda lui Roman are distanța focală mai scurtă, sacrificând ușor rezoluția pentru un câmp de vedere masiv.
Roman poate opera la temperatura camerei. Spre deosebire de JWST, care trebuie răcit la -233°C folosind criogenie activă, Roman funcționează la temperaturi relativ „calde” de -90°C, răcite pasiv de ecranul solar. Aceasta elimină o sursă majoră de risc de misiune.
Roman va genera 500 de terabytes de date pe an. Echivalentul a aproximativ 100.000 de DVD-uri. Procesarea și arhivarea acestei cantități de informații necesită o infrastructură informatică dedicată, construită simultan cu telescopul.
Primul set de propuneri de observație pentru comunitatea astronomică a fost deja solicitat – termenul limită a fost 17 martie 2026, cu luni înainte de lansare. Oamenii de știință din toată lumea au început deja să planifice ce vor studia cu Roman.
Romania poate participa indirect. Datele lui Roman vor fi publice și accesibile global. Cercetătorii din România, prin colaborări internaționale și programe ESA, pot accesa și analiza datele misiunii.
Rolul Roman în Misiunile Viitoare
Roman nu este un punct final – este o treaptă. Descoperirile sale vor defini agenda astronomică pentru deceniile viitoare.
Telescopul Roman + Euclid (ESA): Misiunea Euclid a Agenției Spațiale Europene, lansată în 2023, are obiective similare de cartografiere a materiei și energiei întunecate. Roman și Euclid vor crea împreună o hartă complementară a universului – Euclid acoperind un câmp mai larg, Roman adăugând profunzime infraroșie și rezoluție superioară.
Roman + Misiunile de Detectare Directă: Coronagraful lui Roman este o demonstrație tehnologică pentru viitoarele telescoape (HWO – Habitable Worlds Observatory) care vor putea analiza spectroscopic atmosferile exoplanetelor de tip terestru în căutarea biosemnăturilor – oxigen, metan, vapori de apă.
Roman + LIGO/Lisa: Catalogul de 100.000 de exoplanete și harta de miliarde de galaxii vor furniza contextul astrophysical esențial pentru interpretarea semnalelor de unde gravitaționale detectate de LIGO și viitorul detector spațial LISA.
Fapte Cheie – Roman Space Telescope
Oglindă: 2,4 m diametru (identică cu Hubble, donată de NRO)
Câmp de vedere: 0,28 grade pătrate – de 100 de ori mai mare decât Hubble/JWST
Instrumente: Wide Field Instrument (WFI, 300 MP) + Coronagraph Instrument (CGI)
Orbita: Punctul L2 al sistemului Soare-Pământ, la ~1,5 milioane km de Pământ
Lansare: Toamnă 2026 (cel mai devreme) – Mai 2027 (termenul oficial)
Racheta: SpaceX Falcon Heavy
Durata misiunii: 5 ani (misiunea primară)
Date generate: ~500 terabytes/an
Exoplanete așteptate: 100.000+ în 5 ani
Galaxii catalogate: 1+ miliard
Costul misiunii: ~3,5 miliarde USD
Finalizarea construcției: 25 noiembrie 2025
Primele date publice: Estimat 2027
FAQ: Tot Ce Vrei Să Știi Despre Roman
Când vom vedea primele imagini?
Dacă lansarea are loc toamna lui 2026, primele imagini de comisionare vor fi disponibile la câteva săptămâni după lansare – probabil la sfârșitul lui 2026 sau începutul lui 2027. Produsele de date vor fi disponibile public la începutul lui 2027. Primul Data Release major cu catalog complet este estimat pentru 2027-2028.
Poate Roman să detecteze viață extraterestră?
Indirect, da. Roman va identifica mii de exoplanete în zone locuibile și va furniza lista candidaților pentru misiuni de follow-up. Coronagraful său poate fotografiația direct unele exoplanete gigantice – o premieră tehnologică. Dar spectroscopia detaliată a atmosferilor terestre în căutarea biosemnăturilor (oxigen, metan) va fi sarcina Habitable Worlds Observatory, un telescop de a patra generație pentru care Roman furnizează fundamentul catalog și tehnologia coronagraf de bază.
Ce diferență face față de TESS sau Kepler?
Kepler și TESS detectează exoplanete prin tranzit – planeta trece prin fața stelei și diminuează ușor lumina acesteia. Roman va folosi microlentilarea gravitațională, o metodă complet diferită, sensibilă la tipuri de planete pe care Kepler/TESS nu le pot detecta: planete la distanțe mari de steaua lor, planete libere fără stea proprie și planete în jurul unor stele mult mai îndepărtate.
Va schimba Roman înțelegerea noastră despre Big Bang?
Roman nu testează direct teoria Big Bang, dar va testa modelele cosmologice care descriu evoluția universului după Big Bang. Dacă datele despre expansiunea cosmică sau distribuția materiei întunecate nu se potrivesc cu modelul standard (Lambda-CDM), aceasta ar impune modificări semnificative teoriei.
Poate fi urmărit de telescoape amatori?
Nu în sensul imaginilor – Roman orbitează prea departe și telescoapele amatori nu pot capta luminozitatea sa. Dar datele Roman vor fi complet publice, și programe de citizen science vor permite oricui să contribuie la clasificarea galaxiilor sau a exoplanetelor candidat. Dacă ești curios și ai un computer, poți participa la știință reală cu datele unui telescop de clasă mondială.
De ce L2 și nu o orbită joasă ca Hubble?
Orbita joasă (ca Hubble, la ~550 km) înseamnă că telescopul trece periodic prin umbra Pământului, limitând observarea continuă. La L2, la 1,5 milioane km distanță, Roman se bucură de un câmp de vedere permanent liber și de o temperatură stabilă – cruciale pentru misiunile infraroșii de lungă durată.
Intrăm în Era Recensámântului Cosmic
Există două moduri de a privi cerul nocturn. Primul este al poetului: să te uiți în sus, să rămâi fără cuvinte în fața imensității și să simți un amestec de umilință și uimire. Al doilea este al omului de știință: să numeri, să măsori, să cataloghezi, să înțelegi structura din spatele frumuseții.
Nancy Grace Roman Space Telescope face posibil cel de-al doilea la o scară pe care niciun telescop anterior nu a atins-o: un miliard de galaxii catalogate. O sută de mii de lumi noi. Harta materiei invizibile care leagă cosmosul. Un răspuns – sau cel puțin un indiciu serios – la întrebarea de ce universul se extinde din ce în ce mai repede.
Dar instrumentul științific nu va distruge perspectiva poetică. Dimpotrivă: cu cât înțelegem mai bine cosmosul, cu atât uimirea crește. Fiecare galaxie nou descoperită este o altă arhivă de miliarde de ani de evoluție stelară. Fiecare exoplanetă nouă este un alt loc unde, poate, cineva privește spre cer cu aceleași întrebări.
Roman nu va răspunde la toate întrebările. Dar va schimba profund ce întrebări putem pune, va furniza datele necesare pentru decenii de descoperiri și va fixa standardul pentru generațiile următoare de telescoape.
Și undeva, în harta de un miliard de galaxii pe care o va construi în primii cinci ani, există cu siguranță o revelație pe care nimeni nu o anticipează încă.
Toamna lui 2026 nu mai poate veni suficient de repede.